Azi m-am incarcat cu liniste,
indiferent unde ma aflam,
nu conta cat zgomot era in jurul meu,
in mine picura linistea.
Un val protector ma separa de zgomot,
doar ce-mi placea ajungea la urechile mele,
doar ce-mi convenea puteam pricepe,
la restul frazelor raspundeam inconsistent.
In noapte am racnit mut de dureri ciudate,
dimineata am trudit pana la epuizare,
la pranz ploaia mi-a spalat lacrimile,
iar acum ascult linistea, cu incantare.
Valul care ma protejeaza acum de zgomote,
e ingerul care tocmai a plecat pe cai necunoscute,
ii simt insingurarea, ii ating melancolia,
si mai ales, ii aud linistea...
clematite
luni, 29 aprilie 2013
duminică, 7 aprilie 2013
Dispret
Iubitul meu ma dispretuieste,
nu de azi, nu de ieri, ci dintotdeauna,
desi ma enerveaza, cu greu, m-am obisnuit,
ca acela care spune ca ma iubeste, sa-si bata joc de mine.
Pentru el, pare foarte necesar, sa ma dispretuiasca,
la inceput nu intelegeam de ce, si ma necajeam,
acum observ ca, si eu procedez la fel,
imi bat joc de dragostea lui din rasputeri...
Cred ca este o metoda de autoaparare,
"daca tu nu ma vrei, eu nici atat",
de suparare, ne razbunam aiurea,
exact pe cei carora le pasa, un pic, de noi.
Candva credeam ca e sexul vinovat,
dorinta de subordonare apare dupa prima atingere,
pentru a stabili ierarhiile,
pentru a fi plasat(a) la locul rezervat de secole.
Acum stiu ca nu depinde de sex,
lupta incepe din prima secunda,
unde sunt doi oameni, unul simte nevoia sa fie "alfa",
altfel nu poate accepta apropierea.
M-am saturat de lupta,
m-am plictisit de oameni deja adjudecati,
care continua sa flirteze,
fara a putea preciza de ce...
Nici barbatii singuri nu sunt mai atractivi,
daca sunt flacai dintotdeauna, nu au ganduri serioase,
daca sunt vaduvi, sau divortati, te compara non-stop,
cu fostele neveste.
E placut sa flirtez,
este naucitor sa ma simt iubita,
dar cand apare dispretul,
iubesc de la distanta si imi vad de drum.
nu de azi, nu de ieri, ci dintotdeauna,
desi ma enerveaza, cu greu, m-am obisnuit,
ca acela care spune ca ma iubeste, sa-si bata joc de mine.
Pentru el, pare foarte necesar, sa ma dispretuiasca,
la inceput nu intelegeam de ce, si ma necajeam,
acum observ ca, si eu procedez la fel,
imi bat joc de dragostea lui din rasputeri...
Cred ca este o metoda de autoaparare,
"daca tu nu ma vrei, eu nici atat",
de suparare, ne razbunam aiurea,
exact pe cei carora le pasa, un pic, de noi.
Candva credeam ca e sexul vinovat,
dorinta de subordonare apare dupa prima atingere,
pentru a stabili ierarhiile,
pentru a fi plasat(a) la locul rezervat de secole.
Acum stiu ca nu depinde de sex,
lupta incepe din prima secunda,
unde sunt doi oameni, unul simte nevoia sa fie "alfa",
altfel nu poate accepta apropierea.
M-am saturat de lupta,
m-am plictisit de oameni deja adjudecati,
care continua sa flirteze,
fara a putea preciza de ce...
Nici barbatii singuri nu sunt mai atractivi,
daca sunt flacai dintotdeauna, nu au ganduri serioase,
daca sunt vaduvi, sau divortati, te compara non-stop,
cu fostele neveste.
E placut sa flirtez,
este naucitor sa ma simt iubita,
dar cand apare dispretul,
iubesc de la distanta si imi vad de drum.
sâmbătă, 6 aprilie 2013
De-as putea
De-as putea canta precum o ciocarlie, la fel de guresa pe pamant sau in zbor
De-as putea zbura precum un soim, neinfricat, veloce, agresiv, surprinzator,
De-as putea tace precum un munte, masiv, static, secular, semet, ametitor,
De-as putea sopti ca o apa, invaluitor, umed, nesfarsit, absorbitor,
De-as putea inota precum un delfin, vesel, sprinten, plutind, sarind,
De-as putea alerga precum o caprioara, gratios, elegant, usor, sarind,
De-as putea sapa precum o cartita, priceput, neobosit, orientat, musuroind,
De-as putea munci precum o furnica, de-as putea filtra precum o albina,
De-as putea undui precum un sarpe, de-as putea mirosi precum o floare...
Atunci nu as mai fi eu, un om printre oameni,
Nici prea scunda, nici prea inalta,
Nici prea grasa, nici prea slaba,
Nici prea blonda, nici bruneta,
Nici prea blanda, nici artagoasa,
Nici puternica, nici prea slaba,
Nici inteligenta, nici prea proasta.
Admir maiestria castorului de a construi, dar nu traiesc intre pamant si apa,
Admir loialitatea cainelui, dar nu pot manca doar starvuri bolnave,
Admir unitatea stolului dar nu am puterea de a migra la comanda,
Admir discretia bufnitei dar nu pot trai numai noaptea.
Sunt un om oarecare, si traiesc asa cum pot, cu mine insami.
De-as putea zbura precum un soim, neinfricat, veloce, agresiv, surprinzator,
De-as putea tace precum un munte, masiv, static, secular, semet, ametitor,
De-as putea sopti ca o apa, invaluitor, umed, nesfarsit, absorbitor,
De-as putea inota precum un delfin, vesel, sprinten, plutind, sarind,
De-as putea alerga precum o caprioara, gratios, elegant, usor, sarind,
De-as putea sapa precum o cartita, priceput, neobosit, orientat, musuroind,
De-as putea munci precum o furnica, de-as putea filtra precum o albina,
De-as putea undui precum un sarpe, de-as putea mirosi precum o floare...
Atunci nu as mai fi eu, un om printre oameni,
Nici prea scunda, nici prea inalta,
Nici prea grasa, nici prea slaba,
Nici prea blonda, nici bruneta,
Nici prea blanda, nici artagoasa,
Nici puternica, nici prea slaba,
Nici inteligenta, nici prea proasta.
Admir maiestria castorului de a construi, dar nu traiesc intre pamant si apa,
Admir loialitatea cainelui, dar nu pot manca doar starvuri bolnave,
Admir unitatea stolului dar nu am puterea de a migra la comanda,
Admir discretia bufnitei dar nu pot trai numai noaptea.
Sunt un om oarecare, si traiesc asa cum pot, cu mine insami.
joi, 4 aprilie 2013
Lumi paralele
Mereu am trait in lumi paralele,
la cresa deprimanta, acasa venind doar in vizita, duminica,
la gradinita vesela, de unde plecam, pentru a dormi, seara,
la scoala aglomerata cu ore intensive si pauze scurte,
alternand cu linistea orei de lectura, dimineata.
In liceu, intre lumile mele s-a cascat o prapastie,
greu de observat dar in care puteam aluneca fara voie,
pentru ca nu mai era doar o diferenta de atmosfera, fizica,
erau deja mentalitati diferite, sociale, politice, economice, filosofice.
In studentie, lumile paralele se schimbau mult mai des,
intelesul cuvintelor nu mai era acelasi de la o ora la alta,
a invata sau a sti pareau cuvinte importante, dar,
ele ascundeau discret pe a avea... bani sau relatii.
Am trecut brusc din lumea elevului in lumea profesorului,
am fost patron si angajat, maturator si contabil, vanzator si merceolog,
in acelasi timp si cu acelasi entuziasm.
Am fost mama fara a-mi dori sa fiu sotie,
la inceput prea aproape, apoi prea departe de fiul meu.
De aceea, cand nu-mi place o lume, ma imaginez in alta, cea favorita,
astfel pot zambi oricui, la orice ora, fara a trebui sa mint.
E un autism controlat care imi ofera protectie si echilibru.
la cresa deprimanta, acasa venind doar in vizita, duminica,
la gradinita vesela, de unde plecam, pentru a dormi, seara,
la scoala aglomerata cu ore intensive si pauze scurte,
alternand cu linistea orei de lectura, dimineata.
In liceu, intre lumile mele s-a cascat o prapastie,
greu de observat dar in care puteam aluneca fara voie,
pentru ca nu mai era doar o diferenta de atmosfera, fizica,
erau deja mentalitati diferite, sociale, politice, economice, filosofice.
In studentie, lumile paralele se schimbau mult mai des,
intelesul cuvintelor nu mai era acelasi de la o ora la alta,
a invata sau a sti pareau cuvinte importante, dar,
ele ascundeau discret pe a avea... bani sau relatii.
Am trecut brusc din lumea elevului in lumea profesorului,
am fost patron si angajat, maturator si contabil, vanzator si merceolog,
in acelasi timp si cu acelasi entuziasm.
Am fost mama fara a-mi dori sa fiu sotie,
la inceput prea aproape, apoi prea departe de fiul meu.
De aceea, cand nu-mi place o lume, ma imaginez in alta, cea favorita,
astfel pot zambi oricui, la orice ora, fara a trebui sa mint.
E un autism controlat care imi ofera protectie si echilibru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)