Azi m-am incarcat cu liniste,
indiferent unde ma aflam,
nu conta cat zgomot era in jurul meu,
in mine picura linistea.
Un val protector ma separa de zgomot,
doar ce-mi placea ajungea la urechile mele,
doar ce-mi convenea puteam pricepe,
la restul frazelor raspundeam inconsistent.
In noapte am racnit mut de dureri ciudate,
dimineata am trudit pana la epuizare,
la pranz ploaia mi-a spalat lacrimile,
iar acum ascult linistea, cu incantare.
Valul care ma protejeaza acum de zgomote,
e ingerul care tocmai a plecat pe cai necunoscute,
ii simt insingurarea, ii ating melancolia,
si mai ales, ii aud linistea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu